Vezica hiperactivă este o afecțiune frecventă care poate afecta atât femeile, cât și bărbații. Se manifestă prin nevoia urgentă și frecventă de a urina, uneori însoțită de pierderi involuntare de urină. Deși nu este periculoasă în sine, vezica hiperactivă poate afecta serios calitatea vieții.
Ce este vezica hiperactivă?
Vezica hiperactivă este un sindrom caracterizat de contracții involuntare ale mușchiului vezical, chiar și când vezica nu este plină. Aceste contracții provoacă senzația bruscă de a urina.
Afectează persoane de toate vârstele, dar este mai frecventă la vârstnici. Deși nu este o boală gravă, poate deveni o problemă supărătoare, mai ales în viața socială și profesională.
Simptome frecvente ale vezicii hiperactive
Printre cele mai comune simptome ale vezicii hiperactive se numără:
- Nevoia urgentă de a urina
- Urinări frecvente (mai mult de 8 ori pe zi)
- Treziri dese în timpul nopții pentru a urina (nicturie)
- Incontinență urinară de urgență (pierderi involuntare de urină)
Aceste simptome pot apărea brusc și pot cauza jenă, izolare sau anxietate.
Cauze posibile ale vezicii hiperactive
Cauzele vezicii hiperactive sunt variate. Printre cele mai frecvente se află:
- Afecțiuni neurologice (Parkinson, scleroză multiplă, leziuni medulare)
- Infecții urinare repetate
- Dezechilibre hormonale
- Anumite medicamente
- Stresul și anxietatea
- Consumul excesiv de cafea, alcool sau băuturi carbogazoase
Uneori, cauza exactă nu este cunoscută. De aceea, este esențial un consult urologic.
Diagnostic și investigații în vezica hiperactivă
Pentru stabilirea unui diagnostic corect, medicul urolog poate recomanda:
- Analize de urină
- Ecografie de tract urinar
- Jurnal micțional (notarea orelor și cantităților de urină)
- Teste urodinamice
Aceste investigații ajută la excluderea altor afecțiuni și la alegerea tratamentului potrivit.
Tratament pentru vezica hiperactivă
Tratamentul vezicii hiperactive se stabilește în funcție de gravitatea simptomelor și de cauzele identificate. Opțiunile includ:
- Modificări ale stilului de viață – reducerea lichidelor iritante, exerciții pentru controlul vezicii
- Terapie comportamentală – antrenamentul vezicii și programarea urinării
- Medicamente – anticolinergice sau beta-3 agoniști
- Injecții cu toxină botulinică (Botox)
- Stimulare nervoasă sacrala – pentru cazurile severe
